Satul Chetrosu este situat pe ambele maluri ale râului Cubolta, la 9 km de centrul raional și de stația de cale ferată Drochia, la intersecția autostrăzilor Soroca- Ștefănești- Iași și Bălți – Movilău.

Localitatea are o istorie plină de dramatism și mister, drept mărturie fiind obiectele găsite în urma săpăturilor arheologice și cele 24 de movile funerare, care cu timpul încep a se nivela.

Pe la sfârșitul secolului al   XVI- lea, în căutare de pământuri nelocuite, vin niște țărani din ținutul Sorocii și se așează cu traiul la gura Văii Speia, pe moșia dăruită de domnul Moldovei Bogdan Voievod, fiul lui Alexandru Lăpușneanu, logofătului Petru Albotă.

Zapisul de danie, datat cu 16 februarie 1570 este și certificatul de naștere a acestei asezari omenesti.

Referitor la denumirea satului, există mai multe istorii învăluite de negura timpului.

Întemeiat în 1566 și atestat documentar pe 16 februarie 1570, satul Chetrosu s-a numit inițial Speia. Concomitent, localitatea purta și numele Chetrosu, toponim cu care este întâlnit și în actul de donație al Mănăstirii ”Sfântul Spiridon ” din Iași.( La 1768 clucerul ioan Ruset dăruiește Mănăstirii ”Sfântul Spiridon” din Iași moșia cu satele Șureli, Chetrosu, Baroncea și Nădușita, ce aparținea albotenilor.)

Din 1570 începe developarea   noii istorii documentare a satului Chetrosu.

Petru Albotă construiește pe această moșie  două sate :  unul la gura Văii Speia, pe malurile râului Cubolta, și altul lângă râul Căinari, numit La  Răcită . Când Petru Albotă a construit pe malul stăng al Cuboltei  o moară de apă, în jurul ei au prins a-și face locuințe țăranii, inclusiv cei de la gura Văii Speia. Ei extrăgeau piatră de construcție dintr-un deal pietros. De aici vine și denumirea satului Pietrosu( în pronunție dialectală Chetrosu).

Dar mai exista un sir de legende misterioase referitore la denumirea satului.

Satul Chetrosu a luat ființă ca un râușor de munte, care, croindu-și cale și săpând în stânci, a crescut tot mai mult.

Despre faptul cum a apărut satul, de unde a provenit denumirea satului și denumirea văii pe care se întinde, o legendă veche ne  spune: ,,era odată o fată cu numele Speia. Era frumoasă că la soare te puteai uita, iar la dânsa ba. Odată mergând de-a lungul râului Cubolta, să ducă oamenii locului la o viață mai avută, a dat la un  moment dat cu umărul de pieptul unui delușor de piatră și a mai văzut că râul face un cot numai bun pentru instalarea unei mori.

Peste puțin timp apare în acele locuri un flăcău pe nume Petrea. Văzându-se unul pe altul, tinerii s-au îndrăgostit. Dragostea dintre ei creștea și au hotărât sa-și facă un lăcaș. Cu încetul dealul de piatră a prins a se împuțina și casele oamenilor a se înmulți.

Apoi, asupra acestui început de sat s-a abătut o năpastă: au năvălit turcii. Petrea, adună în grabă flăcăii care au mai rămas și se duse să lupte împotriva turcilor. Turcii au fost puși pe fugă, dar și flăcăul rănit de moarte, moare în brațele Speii. De jale mare se îmbolnăvi și Speia, după care muri și ea. De atunci valea pe care a fost așezat satul se numește Valea Speii, iar satul se numea Petrosu”.

O altă legendă spune că Moș Crăciun a găsit Valea Speii pocnind din harapnice, purtând ,,mălăncuța” și îndemnând ,, plugușoarele” pe la ferestrele preacinstiților gospodari. Erau mici acele ferestre și câte una singură la fiecare casă, erau săraci și necăjiți acei preacinstiți slujitori ai boierului. Dar noile căsuțe primeau cu bucurie urătorii. Și cică ar fi zis Moș Crăciun să ureze și el acest început de sat, spunându-i cam așa:

         De Petrea-nceput,

         Din piatră făcut

         Petrosu să fii știut.

         Să ai parte de zile mari,

         De moară și de morari,

         De țărani și de plugari

         Ca piatra de tari.

La 1768 clucerul Ioan Ruset dăruieste Mănăstirii Sf. Spiridon din Iasi moșia cu satele Șureli, Chetrosu, Baroncea și Nădușita ce aparținea albotenilor. Din 1768 până în 1922, moșia satului Chetrosu rămâne a fi mănăstirească. Cu acest nume satul figurează și în datele recensământului din 1774, unde sunt înregistrate 74 de case, doi preoți, un dascăl și șase văduve.

Relieful regiunii, unde este asezat satul este variat. În unele locuri este câmpie, în altele deal, putin fragmentat de vai largi pe lânga ape si râpi.

Structura tectonica a mosiei Chetrosu este variata. Cu multe milioane de ani în urmă teritoriul Moldovei de astazi era fundul marii Sarmatice, care a fost o mare caldă. Din plantele si vietățile ei depuse pe fund în urma retragerii apelor, s-au format depuneri calcaroase. Multe din aceste depuneri le putem vedea si pe teritoriul satului Chetrosu, mai ales în partea de sud –vest a lui.  Din acest loc, cândva primii locuitori ai satului au scos piatră si și-au construit locuințe.

În prezent piatra nu este buna de construcții. În schimb aceste depuneri calcaroase formeaza acum un monument al naturii numit “Dezgolirea de roca Chetrosu”, care face parte din grupa de monumente geologice ale Patrimoniului Republicii Moldova si se întinde pe o suprafata de 25 ha.

Satul Cetrosu se mândrește cu un monument al naturii de tip geologic ”AflorimentulChetrosu” care este amplasat lângă autostrada Drochia-Soroca și este administrat de Primăria satului. 

 Din spusele localnicilor, satul se împarte în trei părți: Chetrosu de Sus, Chetrosu de Jos și Bortăreasca , dar trebuie menționată și mahalaua ,,Pe cela  deal”.

Conform datelor recensămîntului din anul 2018, populaţia satului constituia 5301de locuitori, (inclusiv temporar absenți 1020) populația prezentă este de 4130 locuitori. Dintre care 48.24% – bărbaţi și 51.76% – femei.

Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 99.23% – moldoveni, 0.30% – ucraineni, 0.30% – ruşi, 0.02% – găgăuzi, 0.09% – ţigani, 0.06% – alte etnii.

Ca  şi  întreaga  ţară  localnicii  satului Chetrosu   s-au confruntat  cu toate  grozăviile  care au avut loc în acea perioadă în societate: război, foamete , deportări.  În  cel  de  al  doilea  război  mondial pe  toate fronturile  şi-au  pierdut  viaţa  aproape două  sute  de localnici  încorporaţi  în  Armata  Sovietică  şi  în  cea  română  12  localnici.  Cu  părere de rău  pe  ambele  monumente  consacrate  eroilor  localnici  căzuţi  la  datorie care sunt edificate pe teritoriul satului, consătenii care au luptat în Armata Română pierzându-și viața, nu  sunt  menţionaţi.

O durere cumplită și o rană necicatrizată pentru toți locuitorii satului sunt anii grei de deportări. Cei mai harnici, cei mai buni gospodari ai satului, reprezentanții cei mai activi ai intelectualității satului  au  fost  duși forțat  în  Siberia. Astfel,  în  anul  1949  au  fost  deportate  24  de  familii  şi  în  anul  1951  10  familii. Unii  dintre  ei s-au  întors, alţii  au rămas  acolo  printre  vii  sau  morţi.

 O altă  năpaste  peste  locuitorii  satului  Chetrosu  a  fost  participarea  localnicilor  în  contingentul  limitat  de  trupe  sovietice, care au participat în Războiul  din  Afganistan. Din numărul de  26  de  ostaşi – internaţionalişti, care au luptat în acel groaznic război, 25  s-au  întors  acasă  cu  sănătatea  zdruncinată  iar  pe  Zuza  Ion  Mihail  l-au  adus  acasă  în  sicriu  de  zinc.  

Începând  cu  îndepărtatul  an  al  înfiinţării  satului  Chetrosu  şi  până  nu  demult  majoritatea  locuitorilor  satului  Chetrosu  se  ocupau  cu  agricultura,  creşterea  vitelor,  meşteşugăritul,  care  le-a  fost  de  veacuri  sursă  de existență sigură.

O rană mereu sângerândă  rămâne pentru toți chetroşenii  tragicele  evenimente  de  pe  râul  Nistru, care au avut loc în anul 1992. În acest Război pentru apărarea Independenței și Integrității Republicii Moldova, au luat parte 32 de combatanţi. Într-o luptă  nedreaptă şi sălbatică dusă de mercenarii străini  a căzut cu moarte de erou  Coţofană  Victor. În memoria multregretatului  combatant Coţofană Victor un gimnaziu şi un  drum din sat îi poartă numele.

La  lichidarea  consecinţelor avariei de la  Staţia  nucleară  Cernobâl  /Ucraina, luna mai  1986/ au luat parte circa 3500 moldoveni, printre care și 6 chetroșeni – Novac Vladimir, Filip Mihail, Porcescu Ilarion, Patlatîi Dumitru, multregretații Țurcanu Ion și Pascaru Dumitru.

Începând  cu  îndepărtatul  an  al  înfiinţării  satului  Chetrosu  şi  până  nu  demult  majoritatea  locuitorilor  satului  Chetrosu  se  ocupau  cu  agricultura,  creşterea  vitelor,  meşteşugăritul,  care  le-a  fost  de  veacuri  sursă  de  existenţă sigură.