PERSONALITĂȚI ORIGINARE DIN SATUL CHETROSU

Fiecare localitate  se mândrește cu oamenii săi, care îi duc faima în lume.  Satul Chetrosu este bogat în adevărate personalități, care au dus faima satului de unde-și trag rădăcinile, departe peste hotarele țării.

LEONID CEMORTAN

Criticul şi istoricul de teatru LEONID CEMORTAN, doctor habilitat în studiul artelor, profesor universitar, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Om Emerit, deţinător al „Ordinului Republicii

S-a născut la 6 noiembrie 1927, în satul Chetrosu, raionul Drochia. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, a făcut studii postuniversitare la Academia de Ştiinţe Sociale din Moscova (1966), după care a susţinut teza de doctor şi cea de doctor habilitat în studiul artelor (1994).

A deţinut diferite funcţii: a fost redactor-şef la Direcţia Artă a Ministerului Culturii, director al Filarmonicii de Stat din Chişinău, viceministru al Culturii, şef de redacţie la Enciclopedia Sovietică Moldovenească, colaborator ştiinţific la Academia de Ştiinţe a Moldovei, director al Institutului se Istorie şi Teorie a Artei. Din 1997 şi până în 2009 a fost  cercetător principal, director de onoare al Institutului de Studiu al Artelor al AŞM.

Ca director al Filarmonicii de Stat din Moldova şi prim-viceministru al Culturii, Leonid Cemortan a contribuit la revigorarea câtorva formaţii muzicale (Orchestra „Fluieraş” şi Ansamblul de dansuri populare „Joc”), care s-au bucurat de un imens succes în ţară, cât şi peste hotare. A participat nemijlocit la constituirea unor importante instituţii culturale: Teatrul Muzical-Dramatic „Vasile Alecsandri” din Bălţi, Studioul „Moldova-film” şi Teatrul Republican pentru Copii şi Tineret „Luceafărul”, precum şi la inaugurarea Aleii Clasicilor.

Leonid Cemortan este autorul unor monografii de specialitate: „Prietenul nostru teatrul”, „Teatrul naţional din Chişinău”, „Actorul Eugeniu Ureche”, „Valeriu Cupcea, actor şi regizor”, a circa 200 de studii şi articole ştiinţifice, publicate în ţară şi peste hotare (Statele Unite ale Americii, România, Rusia, Austria ş.a.). Leonid Cemortan s-a stins din viață la 27 iunie 2009, la Chișinău.


GRIGORE  CINCILEI

GRIGORE  CINCILEI – a.n. 1927- a.m. 1999  savant  de  frunte  şi  bun  pedagog,  fondator  al  catedrei  de  Filologie  Franceză  a  Universității de Stat din Moldova.

Cercetările lexicografice ale profesorului Grigore Cincilei sunt tot atât de importante ca şi investigaţiile sale pur teoretice în domeniile derivatologiei, semanticii sau gramaticii: dânsul a publicat (în colaborare) Dicţionarul şcolar român-francez , care a cunoscut câteva ediţii, şi Dicţionarul de bază francez-român , a participat la elaborarea Dicţionarului şcolar moldovenesc-francez , în care i-au revenit literele D şi N.

Activitatea de alcătuire a dicţionarelor bilingve este o continuare logică a cercetărilor efectuate de savant în domeniul categoriei gramaticale de gen a substantivelor în limba franceză şi română .

Sistematizarea diferenţelor de gen în cele două limbi, specificarea naturii gramaticale, semantice şi etimologice a acestui tip de diferenţe au fost posibile doar ca rezultat al unei examinări minuţioase a multor surse lexicografice existente la moment, în urma unei analize atente a particularităţilor de structurare lexicografică a unităţilor semnificative ale limbilor franceză şi română.

Cercetările savantului Grigore Cincilei o contribuţie considerabilă la preîntâmpinarea interferenţelor de gen posibile în vorbirea şi scrierea românilor care studiază limba franceză.


GHEORGHE  CINCILEI

GHEORGHE  CINCILEI – a.n. 1936 – a.m.  1999, muzeograf, exelent  critic  şi  istoric  de  teatru, , scriitor, manager de bibliotecă, militant al mişcării de eliberare naţională.

 S-a născut la 21 septembrie 1936 în satul Chetrosu, judeţul Soroca, într-o familie de ţărani gospodari. S-a stins din viaţă la 1 septembrie 1999. Este fratele lingvistului profesor doctor Grigore Cincilei (1927-1999). A absolvit Universitatea Pedagogică „Alecu Russo” din Bălţi, filologia română şi limbile străine (1959), şi doctoratul la Institutul de Artă Teatrală „A.V. Lunacearski” din Moscova (1871). Actor la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi (1957-1958), apoi redactor-şef la Direcţia de Arte a Ministerului Culturii (1961-1963). După cum era obiceiul la vremea ceea a scris pentru ministrul culturii Petrea Darienco un studiu substanţial despre teatrul în Moldova, apărut în „Bolşaia sovetskaia enţiklopedia”. În perioada decembrie 1963 – decembrie 1964 a deţinut funcţia de director al Bibliotecii Republicane de Stat (azi Biblioteca Naţională). N-a reuşit să scrie vreun material de biblioteconomie. Dar se interesa de toate, absorbea mereu noutăţile bibliologice. Datorită lui Gheorghe Cincilei, bibliografului-şef Vlad Chiriac şi a lui Mihai Cimpoi, pe atunci student,  a luat naştere clubul literar „Mioriţa” – o oră de conştiinţă naţională în oceanul ideologiei comuniste.

 Om de o vastă cultură, înzestrat cu o energie inepuizabilă şi talent organizatoric, în condiţiile drastice ale sistemului totalitar comunist, a militat pentru restructurarea acestei instituţii, revenirea la valorile naţionale.

Mai târziu , fiind   învinuit în mod deschis de naţionalism românesc , a fost destituit din post.

Gheorghe Cincilei a fost omul acţiunii pentru crearea patrimoniului naţional tipărit. Este iniţiatorul şi directorul Muzeului Literaturii Române „M. Kogălniceanu” (1965-1970). Pasionat de muzeologie, a înfiinţat Muzeul Teatrului Naţional, muzee locale la Briceni, Ocniţa, Călăraşi, Edineţ, Donduşeni etc. În 1977 Consiliul Uniunii Scriitorilor din nou îi propune postul de director al Muzeului Literaturii Române „M. Kogălniceanu”

Aşa a fost să fie, că cei doi fraţi – două conştiinţe ale neamului, Grigore, lingvist de talie europeană, şi Gheorghe Cincilei, distins muzeograf şi critic de teatru, să ne părăsească în acelaşi an, 1999.


VASILE VÂŞCU

VASILE VÂŞCU , doctor în economie, politician, diplomat.      

S-a născut în 1940 în satul Chetrosu, raionul Drochia. La 10 aprilie 1985, după ce a fost descoperit de KGB ca autor al foii volante „Manifest politic”, demnitarului de stat Vasile Vâşcu i-a fost deschis un dosar politic răsunător.

Potrivit unor surse electronice, Vasile Vâșcu a fost arestat pentru faptul că în 1984, în acel Manifest adresat „Moldovenilor şi moldovencelor, patrioți ai neamului nostru!”, semnat de „Frontul Patriotic din Moldova”, cerea legiferarea limbii materne drept limbă de stat în RSSM, accesul cadrelor naționale la toate posturile-cheie de conducere, retrocedarea teritoriilor istorice ale Moldovei.

Aceleași surse afirmă că Vâșcu a fost arestat la comanda fostului secretar II al CC al Partidului Comunist al RSSM, Victor Smirnov. Acesta l-a învinuit de „abuz de putere şi conducere a unei grupări criminale”. Vasile Vâșcu a fost arestat în chiar clădirea guvernului, caz fără precedent în epoca regimului sovietic.       

A fost condamnat la 14 ani privaţiune de libertate, fiind deţinut politic în închisoarea cu regim sever din Nijni Taghil, Federaţia Rusă. În necrologul  semnat în 2010 de conducerea de atunci a Academiei de Științe a Moldovei, se menționează, între altele, că ”deţinutul politic Vasile Vâşcu a ieşit totuşi învingător din confruntarea cu teroarea istoriei: a supraviețuit GULAG-ului sovietic, a intrat în istorie drept singurul moldovean, demnitar de stat de rang înalt, care a avut curajul să facă agitație antisovietică în apărarea conaționalilor săi, a intrat în istorie ca autor al sloganului „Unire, moldoveni!” cu care-şi încheia în 1984 „Manifestul politic”, ca personalitate temerară şi vizionară a anticipat cu patru ani Renașterea Naţională din anul 1989”.

Vasile Vâșcu s-a stins din viață la 20 mai 2010. El a fost înmormântat la Cimitirul Central Ortodox de pe str. Armenească din Chișinău.


LIDIA  UNGUREANU

LIDIA  UNGUREANU – a.n. 1951 poietă,  publicistă,  membră  a  Uniunii  Scriitorilor  din  Moldova. S-a născut la 10 octombrie 1951 în satul  Chetrosu raionul Drochia.

Studii: Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă, Facultatea de Litere (1973).

Debut editorial: Peisaje întârziate, 1991.

Cărți publicate:

Peisaje întârziate, versuri, ed. Hyperion, Chișinău, 1991;

Pe un delușor de-argint, versuri pentru copii, ed Augusta, Timișoara, 2002;

Blues matinal, versuri, ed Cartea Moldovei, Chișinău, 2002;

101 poeme, ed. Biodava, București, 2012.

Premii:

Premiul special al Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, secțiunea Creație literară, Sebeș, 2002;

Premiul special pentru grafică „Mărul de aur”, Bistrița, 2002.


CONSTANTIN RÂMIȘ

CONSTANTIN RÂMIȘ, Doctor în științe medicale, Conferențiar, cercetător în epidemiologie, Master în Managementul Sănătății Publice.

 Data naşterii: 30 mai 1970

Locul nasterii: Chetrosu, Drochia

Starea civila: căsătorit, 2 copii

 STUDII

2012: Masterat, Școala de Management în Sănătate Publică, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”.

2000: Doctorat, Catedra Medicina Muncii, Departamentul Medicină Preventivă, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.Popa”, Iaşi, România;

1996: Universitare, Facultatea medicină profilactică, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”.

EXPERIENȚA PROFESIONALĂ

2020–prezent: Secretar de Stat în domeniul sănătății publice, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova;

2018-2020: Expert în promovarea sănătății, proiectul ”Viață Sănătoasă”, realizat de Institutul Elvețian de Sănătate Publică, finanțat de Biroul de Cooperare a Elveției în Republica Moldova;

2014-2018: Șef adjunct, Direcția Sănătății a Consiliului municipal Chișinău;

2010-2013: Medic șef sanitar de Stat al municipiului Chișinău, Medic șef Centrul de Sănătate Publică municipiul Chișinău;

2010-2010: Vicedirector în problemele epidemiologiei generale, Centrul Naţional de Sănătate Publică, Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova;

2007-2009: Consultant superior în Controlul Infecţiilor, Proiectul USAID „Prevenirea HIV/SIDA şi Hepatitelor B şi C în Moldova” și Programul Preliminar pe ţară Provocările Mileniului (MGTCP), Millennium /IP3 Partners;

2008 — 2009: Consultant OMS pentru implementarea programelor de prevenire și control al infecțiilor în Azerbaidjan și Tadjikistan;

2002-2006: Şef de laborator, Epidemiologia hepatitelor virale. Direcţia Virusologie. Centrul Naţional Ştiinţifico – Practic de Medicină Preventivă, Minsterul Sănătății Republicii Moldova.


PETRU  PASCARU

PETRU  PASCARU – a.n. 1935 doctor  habilitat  în  filozofie, profesor  unuversitar, cercetător în domeniul ştiinţei politice, administraţiei publice şi filosofiei, diplomat.

.S-a născut la 29 iunie 1935 în satul Chetrosu, raionul Drochia. După absolvirea şcolii medii din satul Năduşita, se înscrie la Facultatea istorico-filologică a Universităţii de Stat din Moldova.

 Pe parcursul anilor 1958-1959 activează ca profesor şi director al şcolii din satul Bulboci, raionul Drochia, iar în anii 1960-1963 realizează doctoratul la USM pe care-l finalizează cu susţinerea tezei de doctor în ştiinţe istorice.

 Începînd cu 1963 activează la USM, parcurgând calea de la lector-asistent, lector superior, docent (conferenţiar), până la şef de catedră.

     În anul 1975 susţine cu succes teza de doctor habilitat în filosofie.

     În anii 1980-1982 a îndeplinit funcţia de consilier al Ministerului Învăţămîntului Superior din Cuba.

     În perioada anilor 1984-1985 a activat în calitate de consilier al rectorului Universităţii din Republica Angola.

     Începînd cu 1986 şi până în anul 1992 este Rector al Institutului de Arte din Moldova, apoi până în 2001 conduce catedra discipline filosofice a Academiei de muzică, teatru şi arte plastice.

    În cohorta savanţilor – politologi din ţară se înscrie şi Petru Pascaru, care, pentru hărnicia ce o demonstrează în studierea problemelor administraţiei publice, culturii civice şi filosofiei politice, prin lucrările sale ştiinţifice, poate fi numit printre primii savanţi care au pus fundamentele ştiinţei politice autohtone.

Petru Pascaru este autorul a patru monografii şi peste 70 de articole ştiinţifice.

 La data de 7 septembrie 2007 regretatul Petru Pascaru a plecat în lumea celor drepţi.


VITALIE JOSANU

Data naşterii: 16 ianuarie 1979

Locul naşterii: com. Chetrosu, jud. Soroca.

Părinţi: – tata: Vasile – mama: Maria

Starea civilă: căsătorit, doi copii.

Studii: – Şcoala nr. II, com. Chetrosu, raion Drochia, clasele I-IX. – Liceul teoretic “B. P. Hasdeu”, or. Drochia, 1994-1997, clasele X-XII.

Studii universitare: Facultatea de Istorie a Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, absolvită în anul 2001.

Studii postuniversitare (studii aprofundate): Facultatea de Istorie a Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, specializarea Izvoarele istoriei antice şi medievale, absolvite în anul 2002. Teza de disertaţie: Câteva aspecte cu privire la dublul nume al Cetăţii Albe, conducător ştiinţific, acad. Victor Spinei. – Doctorat:

 Facultatea de Istoria şi Teoria Artei – Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti 01.07.2013 – Subiectul tezei de doctorat: Monument al civilizaţiei medievale româneşti la Marea cea Mare: Cetatea Albă – Moncastro, conducător ştiinţific acad. Răzvan Theodorescu.

 Locul de muncă: 1. Muzeul de Istorie şi Etnografie, Târgu Neamţ – Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, 1 noiembrie 2001 – 15 decembrie 2006;

 2. Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ – Serviciul de Investigaţii Criminale – Compartimentul Protejarea Patrimoniului Cultural Naţional, din data de 15 decembrie 2006.

 Funcţia: muzeograf, grad II. ofiţer principal II. Grad: Inspector de poliție 15.12.2006 – 25.03.2009 Inspector principal de poliție din 25.03.2009 – 01.12.2011 Subcomisar de poliție din 01.12.2011 (avansare înainte de termen).

Calificări profesionale: Arheolog debutant (înscris în Registrul Arheologilor din România – MCPN din 27.06.2007, cod AM-D-609)

Expert bunuri culturale mobile, arheologice și istorico-documentare/ev mediu (înscris în Registrul experților din România – MCPN, R1/783 din 31.05.2011)

Cărţi: – Rocsana Josanu, Vitalie Josanu, Contribuţii privind evoluţia populaţiei şi aşezărilor medievale româneşti de la răsăritul Ţării Moldovei.

 Studiu de caz asupra satului Chetrosu, jud. Soroca, Casa editorială Demiurg, Iaşi, 2006

– Costică Asăvoaie, Vitalie Josanu, Impostură şi interes politic în «Istoria Moldovei», Ed. Alfa, Iaşi, 2007, 274 p.

 – Vitalie Josanu, Reflecții istorice privitoare la Cetatea Neamțului. Pagini de istorie militară medievală, Ed. Crigarux, 2009

 – Vitalie Josanu, Monument al civilizaţiei medievale româneşti la Marea cea Mare: Cetatea Albă – Moncastro, Editura Fundația Collegium XXI.

Tată a două fete, instructor de dans sportiv, subcomisar de poliţie în Piatra Neamţ, România, scriitor şi băştinaş de-al nostru, din s. Chetrosu, r-nul Drochia, Vitalie Josanu a lansat la Drochia cartea: “Monument al civilizaţiei medievale româneşti la Marea cea Mare – Cetatea Albă – Moncastro”. Volumul este rodul unei investigaţii istorice, ce a durat 15 ani, bazat pe cerecetări româneşti, ruseşti şi ucraineşti, având ca scop, aducerea în lumină a complexului istoric Cetatea Albă.

Vitalie Josanu Înainte de a fi polițist, doctor în istorie sau profesor de dans, Vitalie Josanu este un român autentic. Genul acela total, hotărât, cu inima plină de iubire curată pentru țară și pentru istoria ei.


BOTNARU ARSENIE

BOTNARU ARSENIE, cântăreț de muzică populară. S-a născut la 31 octombrie 1950 în satul Chetrosu raionul Drochia într-o familie de țărani.

Își face studiile la Școala pedagogică „Boris Glavan” din Soroca (secția educație muzicală).

La absolvirea școlii a obținut specialitatea de pedagog de muzică.

Anul 1970 l-a adus în capitală, la Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” (dirijat coral, 1970-1974).

Fiind student la anul întâi, s-a lansat în cadrul orchestrei de muzică populară „Mărțișor”, după care a activat în  „Veselia” ale Clubului „Constructorul” (1975-1991) și din anul 1992 în orchestra „Folclor” a Radioteleviziunii din Chișinău, prin intermediul acestei orchestre a imprimat la firmele „Melodia” și  „Electrecord” patru discuri mari cu titlurile: „Satule, grădină dulce” în duet cu Maria Sarabaș, „Eu mă uit în sat cu dor”, „Așa-i jocul în Moldova” și cel de-al patrulea în cadrul orchestrei „Veselia”.

Până în prezent a lansat 10 casete audio (unul în duet cu marele interpret de muzică populară din România, Ion Dolănescu, cu genericul „Nistrule, pe malul tău”) și 10 CD-uri, este prototipul a 5 filme muzicale: „Te-am lăsat, sătucul meu”, „La Nistru la mărgioară” ș.a. A concertat în multe țări ale lumii: Vietnam, Canada, Finlanda, Germania, Bulgaria, Polonia, Belgia, Olanda, Austria, Franța, Italia, România, etc. Este membru al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova. Din anul 1995 și până în prezent activează în cadrul ansamblului de cântece și dansuri „Plai Moldovenesc” al Ministerului Afacerilor Interne în calitate de solist-vocalist. În 2005 I s-a conferit titlul de ”Maestru în Artă, este decorat cu Ordinul ”Gloria Muncii”. 


INA STURZA

INTERPRETA INA STURZA, originară din satul Chetrosu, de-a lungul activității sale, nu s-a molipsit de  boala vedetismului, ci a preferat să rămână Om, calitate care a încercat să i-o transmită și fiicei sale, care de la o vârstă fragedă încântă inimile oamenilor cu o voce nemaipomenită, caldă și adevărată.

Interpreta Ina Sturza cântă pentru că aceasta îi este menirea , cântă cu tot dragul pentru toți cei care o apreciază.

 Recent a înregistrat câteva melodii populare cu Orchestra de muzică populară ”Moldovlaska”.

Întotdeauna vine cu drag să cânte pentru sătenii săi în cadrul Festivalului ” Satule, mândră grădină”, cât și la  sărbătorile tradiționale organizate în sat.


DUMINICĂ GHEORGHE

DUMINICĂ GHEORGHE – a.n.1957 Colegiul de Arte or. Soroca, profesor de orchestră, saxofon, clarinet și trompetă, titlul onorific ”Om  Emerit”.

O veche zicală românească spune că Omul sfințește locul .

 Gheorghe Duminică se mândrește cu baștina sa, satul Chetrosu raionul Drochia. De fiecare dată când se întoarce în satul său natal, se alimentează cu multă energie pozitivă, dar și cu alese melodii populare,  care sunt în repertoriul de bază al Orchestrei de muzică populară ”Nistrenii” pe care o conduce cu atâta măiestrie și al Orchestrei Colegiului de Arte, vestită prin măiestrie și profesionalism.

Sorocenii zic într-un glas: ”Omul Emerit Gheorghe Duminică este un Nicolae Botgros al Sorocii”, şi au perfectă dreptate. Cine nu cunoaşte      Omul și Profesorul de instrumente aerofone de la Colegiul de Arte, Gheorghe Duminică, măiestria sa profesională de conducător al orchestrelor de muzică populară de la Colegiul de Arte, dar şi „Nistrenii” de la Palatul de Cultură. Chetroșenii întotdeauna au apreciat folclorul muzical autentic pe care îl aduce în fața spectatorilor orchestrele conduse de maestrul Gheorghe Duminică.


VASILE PASCARU

VASILE PASCARU: „Ascultaţi muzica de calitate şi o să vă umpleţi sufletele de bucurie”

   “Dumnezeu l-a înzestrat pe Vasile Pascaru cu mult har. Ştie a face o poezie bună, o melodie, ba chiar mai are darul de a picta frumos. Vasile Pascaru e convins că în viaţă trebuie să faci ceea ce îţi place, ca să te simţi împlinit. Cântă pentru sine, cântă pentru prieteni, cântă în scene mari şi mici, cântă din

sentimentul de dragoste faţă de toate şi de toţi, simţindu-se fericit

când melodiile lui ajung la inimile spectatorilor. Cântecele lui au un mesaj profund sufletesc, legat de cele mai sfinte sentimente ce caracterizează firea omului.” Astfel îl caracterizează compozitorul Dinu Matvievici pe artistul Vasile Pascaru, care își are rădăcinile din satul Chetrosu raionul Drochia.

        Din copilărie a avut o pasiune aparte pentru creație, fiind îndrăgostit de muzică, pictură și poezie. A început să compună versuri încă de pe băncile universității, fiind susținut de către profesorii săi. Tot atunci, Vasile Pascaru a creat prima piesă muzicală pe care a prezentat-o în cadrul unui festival studențesc internațional.

      Vasile Pascaru mai este numit interpretul celor trei Mariane și asta pentru că a colaborat cu trei interprete, reușind să creeze piese celebre, colaborând cu interpretele Mariana Cipraga, Mariana Șura și Mariana Mihăilă.

        Vasile Pascaru susține că fiecare om are o menire în această lume și trebuie să îmbrățișeze un domeniu care îi va aduc plăcere. Nu în zadar, destinul l-a adus în față cu muzica.